martes, 4 de mayo de 2010

IN FAŢA UŞII

Bate cineva. Şi nu i s-au auzit paşii.
Nu numai îngerii umblă fără pas. Şi ei
nu mai vin din afară-n puterea nopţii.
Dar e la uşă. Nimeni nu s-a mai rătăcit
de mult prin părţile acestea. S-ar putea
să fie cineva dintr-un alt timp.Un călător
pornit la drum de la-nceputul lumii.
Dacă ar fi avut cal, ar fi putut să fie
ultimul viching. A mai rămas o bucată
de pâine pe masă. Auzi cum bate?
Parcă n-ar avea degete. Dar nici aripă
nu poate să fie. Şi adevărul nu bate aşa.
Măcar de-ar fi plouat. Pe cine aştepţi?
Pasăre nu-i, nici animal. Şi nu mai crezi
în basme. Prinţul schimbat în porc
n-a mai devenit prinţ.Ţi-e teamă?

Amintirile nu bat la uşă. Nu-ţi face griji.
Dacă a ajuns până aici, tot o să intre.
Dar lasă-l să bată. Aşteaptă
să cânte cocoşii a treia oară.