Să ne numărăm morţii şi răniţii
Tragice prin ele însele şi purtătoare ale unei tragedii cu dimensiuni ce pot depăşi uşor spaţiul transilvan, ciocnirile interetnice de la Târgu Mureş şi împrejurimi au produs, dincolo de morţi şi răniţi (aparte pagubele materiale), reacţiile cele mai diverse, devenind un domeniu al speculaţiilor politice la nivel de partide, şi al acuzaţiilor reciproce la nivelul populaţiei, precum şi la cel al guvernelor. Cum spuneam şi acum două zile, din cauza acestor ciocniri, campania electorală a debutat sub semnul violenţei şi dacă această violenţă nu va fi oprită cât mai repede, dacă nu vor fi înfundate şi cimentuite prea multele fântâni ale vrajbei, această miasmă dospită de atât amar de ani, atunci putem renunţa la urne pentru că ele nu ne vor da primul nostru guvern cu adevărat democratic. în mod ruşinos, liderii unor partide care s-au vânturat prin oraşele transilvane în prezilele furtunii nu se află acum la Târgu Mureş pentru a vedea adevărul la faţa locului şi pentru a-şi aduce contribuţia directă la stingerea focarelor de ură şi moarte. în mod de două ori ruşinos, ei preferă să apară la televiziune, să facă declaraţii şi să citească apeluri, iar uneori, lucru şi mai grav, să întrerupă, presupun sub ameninţare, un program de emisie. Nu pentru noi chemări la conciliere şi pace, ci pentru a dezinforma opinia publică şi pentru a calomnia guvernul provizoriu, făcându-şi gratis o publicitate imorală.
Televiziunea Română este vinovată în acest caz. Sfiiciunea de care a dat dovadă în prezentarea adevărului tragic de la Târgu Mureş îndreptăţeşte până la un punct unele critici. Nu-i locul şi nici timpul să arbitrăm asupra acestor critici de care nici noi nu putem fi scutiţi. în multe alte situaţii însă, televiziunea a dat dovadă de suficientă obiectivitate şi poate chiar prea multă promptitudine în a ilustra, uneori inoportun, situaţii conflictuale. Un adevăr se cere totuşi spus: televiziunea noastră nu a avut camere prompte pentru a transmite de la faţa locului imaginile ciocnirilor despre care este vorba. Secvenţele au stârnit cele mai aspre critici, acuzând-o de „comentarea unilaterală, în unele cazuri tendenţioasă, a evenimentelor, creând impresia că pentru cele întâmplate se fac vinovaţi în exclusivitate cetăţenii de naţionalitate maghiară", aparţin unei camere irlandeze iar acuzaţia care i se aduce este făcută în una din ultimele declaraţii ale Uniunii Democrate Maghiare din România, declaraţie care, la punctul 1, consideră comunicatul comisiei guvernamentale drept un document care „în loc să ducă la înţelegerea a ceea ce se întâmplă, la liniştirea spiritelor şi reducerea încordării interetnice, a devenit o nouă sursă de confuzii, de interpretări tendenţioase". Poate că tocmai această calificare a comunicatului poate să nu ducă la „liniştirea spiritelor şi reducerea încordărilor". Evident, pentru cele întâmplate nu sunt vinovaţi în exclusivitate cetăţenii de naţionalitate maghiară. Cu aceasta suntem de acord. După cum suntem de acord şi cu o altă consideraţie din această declaraţie privind „intervenţia întârziată a forţelor de ordine", ceea ce a avut drept consecinţă escaladarea agresiunii.
Aseară, în timp ce la aceeaşi Televiziune Română au venit, unul după altul, mai mulţi primari din diverse oraşe transilvane, pentru a face apel la înţelepciune şi conciliere, telefonul a sunat în continuare şi dacă tot ceea ce ni s-a comunicat de către interlocutorii noştri rămâne adevărat singura soluţie care rămâne pentru stabilirea clară a adevărului este să ne numărăm morţii şi răniţii. Căci numai aceştia pot depune mărturie despre ciocnirile care s-au petrecut aici, mărturie absolut imparţială.
Ultimele ştiri care ne-au sosit la redacţie la închiderea ediţiei vorbesc despre o nouă manifestaţie la Târgu Mureş pentru duminică, 25 martie. Sperăm că e vorba de o manifestaţie paşnică, o manifestaţie comună, a românilor şi maghiarilor, hotărâţi să transpună în piaţă, sub cerul liber, declaraţiile din aceste zile.
24 martie 1990