CUM SE CULEGE LILIACUL

Dimineaţa,

cand scapară roua prin iarbă

şi fluturii sunt uzi ,

iar păsările devin zare,

când munţii se se dezbracă în tăcere

înşurubandu-se în verdele strigat în sus,

de crengi prin frunzele abia ivite,

cand plâng răşinile

la picioarele brazilor răniţi de lumină,

în aprilie,

întinde mâna,

mâna stangă,

mâna de la inimă.

Horbotele de foc albastru

vor veni din partea aceea spre tine

şi sufletul tău, ameţit de miresme

se va desprinde din oră, alunecând

ca o sanie ,

peste zăpezile de liliac.

Ca nişte herghelii,de peste tot,

tufe de liliac vor curge la fereastră

şi-ţi vor biciui sângele şi amintirea,

plecările şi şovaiala,

în galopul lor, unde s-adună

mai ales depărtările .

El îţi va întinde –o creangă inflorită

de cântecele păsărilor

şi chemări de bucium,

o creangă de liliac,

o luntre în care vei urca,

un braţ ocrotitor

şi posesiv.

Un spaţiu alb o să rămână,

de unde s-a cules creanga aceea,

o distanţa goală,

între cer şi pământ,

şi nimeni, niciodată şi nicicum

nu va mai circula pe acolo.

Va fi ca un nor liliacul acela;

abia atingându-ţi umerii,

aerul se va colora de numele lui,

şi coborându-ţi peste suflet,

va rosti numele dragostei,

numele lui.

Daca cineva a mai rupt o creangă

din acelaşi loc, zăpezile

vor fi mai reci, mai puţin pure

şi-un gest va-ntârzia prin aer.

Dar vei întinde mana,

bănuind ca bătrâneţea

e la primul colt

cu liliac de iască în mână,

amintindu-ţi că trupul tău

va deveni candva

inutil în formele de-acum

şi va creşte peste el liliac,

vei şti atunci că trebuie să îl repeţi,

să-l laşi în afara ta,

şi vei întinde mâinile

rămânând

ca o campie care desparte marea

sub foşnetul lui, plin de rădăcini,

rodindu-ţi nopţile.

Pământ şi străzi, ore şi troleibuze

vor creşte

între tine şi prima creangă,

vestejite de mult,

proaspătă însă în ultima clipă de viaţă.

Pentru ca liliacul se culege o singură dată,

numai odată:

după aceea se dă, se ia,

se caută, se smulge.

Şi liliacul acela nu mai e liliac,

e numai floare,

nu mai arată anotimpurile,

ci doar trecerea lor.

Liliacul se culege la timp...

Din Păsări de lut, 1966