Günter Grass

Partenonul, dărâmat şi jefuit

Ruşinea Europei

Deşi pe marginea prăpăstiei, nefiind pe placul bancherilor,

departe eşti de pământul care ţi-a fost leagăn.

Ceea ce ai căutat cu tot sufletul şi ai crezut că ai găsit,

îl arunci la gunoi, preţuit mai puţin decât fierul vechi.

Gol înfipt în suliţa datornicului, suferă un popor căruia

altădată să-i aduci mulţumiri era lucrul cel mai firesc.

Tară condamnată să fi săracă, a cărei bogăţie

împodobeşte hrăpăreţe muzee: prada veghiată de tine.

Cei ce s-au năpustit cu armele peste acest pământ

binecuvântat cu insule, îl purtau în raniţă pe Hölderlin.

Tară abia tolerată de-acum, pe ai cărui colonei

i-ai tolerat, cândva, ca pe nişte aliaţi.

Tară fără legi, căreia puterea, mereu în drepturile ei,

îţi strânge brăcinarul din ce în ce mai mult.

Sfidându-te, în negru se înveşmântă Antigona

şi-n toată ţara poartă doliu poporul al cărui oaspete ai fost.

Dar, în afara acestei ţări, cortegiul rudelor lui Craso

au luat din avuţie tot ceea, aurit, strălucea.

Bea dintr-o dată, bea! Strigă galeria comisarilor,

dar, mâniat, Socrate îţi întoarce paharul plin.

Zeii vor blestema în cor tot ceea ce ţi s-a luat,

dar fără voia ta nu-ţi vor putea expropria Olimpul.

Fără ţara asta te vei veşteji, Europa, lipsită

de spiritul care, cândva, te-a conceput.

Partenonul - Reconstrucţie

 Günter Grass

La vergüenza de Europa

Aunque próxima al caos, por no agradar al mercado,

lejos estás de la tierra que tu cuna fue.

Lo que con el alma buscaste y creíste encontrar

hoy lo desechas, peor que chatarra valorado.

Desnuda en la picota del deudor, sufre una nación

a la que dar las gracias era antaño lo más natural.

País condenado a ser pobre, cuya riqueza

adorna cuidados museos: botín por ti vigilado.

Los que invadieron con armas esa tierra bendita

de islas llevaban, con su uniforme, a Hölderlin en la mochila.

País tolerado ya apenas, a cuyos coroneles

toleraste un día en calidad de aliados.

País sin ley al que el poder, que siempre tiene razón,

aprieta el cinturón más y más.

Desafiándote viste de negro Antígona,

y en el país entero hoy lleva luto el pueblo cuyo huésped eras.

Pero, fuera de ese país, el cortejo de parientes de Creso

ha acumulado en tus cámaras cuanto brillaba dorado.

¡Bebe de una vez, bebe! grita la clac de los comisarios,

pero airado te devuelve Sócrates su copa a rebosar.

Maldecirán los dioses a coro lo que te pertenece,

pero sin tu permiso no se podrá expropiar el Olimpo.

Sin ese país te marchitarás, Europa,

privada del espíritu que un día te concibió.

Traducción de Miguel Sáenz.